Depaseste-ti limitele creativitatii si descopera impreuna cu noi elementele acestui test psihologie integrativa – puzzle psy. Este un mod creativ de a invata despre tine si despre psihoterapia integrativa. Noi folosim aceasta metoda de lucru in curs formare psihologi “SmartPSI”. Mult succes!
Te invitam sa asculti mai intai versiunea muzicala a testului “Alegerea” care te va introduce in atmosfera povestii. Apoi, sa citesti cu atentie aceasta poveste, scrisa de un participant la maratonul de psihoterapie integrativa din 2010. Chiar daca este o fantezie, autorul ne-a transmis un crampei din viata sa, pentru ca atunci cand creem o poveste, mecanismele noastre de aparare dispar si fara sa ne propunem, vorbim despre noi. La final, trebuie sa gasesti urmatoarele piese ale puzzle-lui:
1.Care este scenariul sau de viata ? Ce simbolizeaza patrulaterul sot-sotie-socru 1- socru 2?
2. Ce mecanisme de aparare foloseste Sophie?
3.Ce simbolizeaza invaliditatea personajului din perspectiva psihodiagnostica?
4. Care este semnificatia psihologica a Alegerii?
5. Ce mesaj terapeutic iti transmite puzzle-ul muzical?
Versiunea muzicala a puzzle-lui “Alegerea”: Je t’apprendrai l’amour
Scena I
– Te iubesc, frumoasa mea! Cat sunt de fericit ca te-ai casatorit cu mine. Oh, as vrea sa strig, uite asa: te iu-besc! Lasa-ma sa te sarut, sa te mangai, sa sarut aceasta piele nesarutata inca de cineva.
-John, mi-e teama !
– Ha, ha! Scumpa mica! Nu trebuie sa-ti fie frica si stii de ce? Pentru ca te iu-besc! Da! Auziti-ma pereti, auziti-ma dle Kramer, o iubesc pe mica Sophie Dougall si nu-mi pasa deloc de averea dvs.!
– Lasa-l te rog, pe tata! Ma iubeste si el in felul lui, dar el a invatat sa cantareasca lucrurile dupa pozitia sociala, neam, descendenti.
– Ei, da! Eu cu un tata nebun si fara avere nu sunt deloc ce a visat el sau, poate si tu?
– John, de ce vorbesti asa? Stii ca iubirea pentru tine a fost cea care m-a salvat de tatal meu. De fapt, acum conteaza doar clipa.
– Te iubesc, micuta mea!
– Te…rog, John, mai asteapta!
Scena II
– Auh ( tipat)! Ce cauti aici, dle Dougall?
– Buna, Sophie! ( ranjind). Un elefant se legana pe o panza de paianjen/Si fiindca ea nu se rupea/ A mai venit un elefant!
– Lasa-ma! Te implor!
– Nu! Vreau sa-ti jumol putin penele. Si, acum gasculito, am sa-ti arat eu ceea ce fiul meu nu a reusit.
– Ajutor!John! Nuuuu!
-Tata, Sophie, ce s-a intamplat?
Scena III
– D-le Kramer, fiica dvs a suferit un soc psihic deosebit de puternic. In prezent, nu raspunde la stimuli. E ca si cum s-ar fi retras intr-o lume imaginara. Cred ca aceasta intamplare a reactivat ceva reprimat mai demult. Din fericire, tineretea ei si-a spus cuvantul. Dar, inca un soc ca acesta, cred ca ii va fi fatal.
– Oh, Doamne!
– Ginerele dvs nu s-a ales decat cu o vanataie. Ah, uite-l! Poftiti, dle John!
– Nemernicule! Ce mai vrei? Mi-ai nenorocit copila. Trebuia sa-l tii inchis la ospiciu pe nebunul de taica-tau.
– Ce vreti de la mine? Stiti doar ca o iubesc pe Sophie mai mult decat pe mine insumi?
– Domnii mei, va rog, calmati-va! John trebuie sa iei iei o hotarare: dupa iesirea din soc, va urma probabil o amnezie, adica nu-si va mai aminti ce s-a intamplat. Dar, cand te va vedea pe tine, probabil ca isi va reaminti totul. Oricum pericolul principal a trecut. Ai in fata doua solutii: ori dispari din viata ei si ea va ramane in starea de amnezie, ori daca ramai, va trebui sa-ti asumi riscul unei convalescente dificile si a instalarii unei frigiditati, cel putin temporare. Deci?
– Oh, nici nu se pune problema, o iubesc, e sotia mea si voi ramane alaturi de ea.
– Ba, sa te duci dracu` si sa-mi lasi fiica in pace!
– Dle Kramer, din punct de vedere legal este sotia mea, asa ca nu aveti nici un drept.
– Dle doctor, veniti, se trezeste!
– Sophie, scumpa mea!
– Oh, John! Unde sunt? Ce s-a intamplat?
– Linisteste-te! Suntem aici cu tine.
– Tata!
– Fetita mea, gurita mea!
– Mi-e somn!
– Lasati-o sa doarma! Cel putin o saptamana este mai bine pentru ea sa doarma.
Scena IV
– Ce face astazi fetita? Ai vazut ce soare frumos este afara? Si ia uite ce i-a adus baietelul de John!
– Sunt doi catelusi?
– Da, doi baietei.
– Ham, ham!
– Vai, ce frumosi sunt! Nici nu stiu pe care sa-l iau mai intai in brate. Ajuta-ma sa aleg. Pu-pu-pu! Ce frumos e baietelu` 1! Si numarul doi, ce botisor negru avem!
– Si acum inchide ochii! Mai am o surpriza pentru tine, sa nu-i deschizi pana nu-ti spun eu!
– John! E melodia noastra! Ce minunat!
– Simfonia a III a, scumpo!
– Vino sa te sarut, iubitule! Ce muzica minunata! Cat sunt de fericita! Hai sa va pup si pe voi: tu esti Bob 1 si tu Bob 2! Pe rand, acum fiecare sa capatati cate un pupic.
– De ce le spui Bob la amandoi? Nu o sa te incurci?
– Ma iubesti, John?
– Dar, tu?
– Da, da, da! Dar acum, ii iubesc si pe ei.
– Ma faci gelos, nu-mi place sa-mi impart dragostea cu cineva. Saruta-ma ca sa-mi treaca! (…) Sophie, de ce esti asa palida?
– John, iarta-ma, mi-e teama! Te rog sa ai rabdare cu mine. Sarutul ma ingrozeste, inca.
– Bine, scumpo, il sarut atunci pe Bob1, nu-i asa, boy? Sa vezi cum te facem noi geloasa.
– John, esti irezistibil. Cred ca fara dragostea ta, as muri!
Scena V ( Un an mai tarziu)
– Dle John!
– Oh, salut doctore! Scuzati-ma, nu v-am observat.
– Nu-i nimic! Spune-mi John, de ce nu ai venit cu sotia saptamana aceasta la sedinta de terapie? Ma gandeam sa sun. S-a intamplat ceva?
– Doctore! De ce ne ascundem dupa degete? Sophie, nu se va mai face bine niciodata! A trecut atata timp, am avut destula rabdare, dar… nici macar sa o sarut nu-ma lasa. M-am saturat!
– John, te-am avertizat! Acum e prea tarziu! Daca ai parasi-o, ai distruge-o. Rabdare si iar, rabdare!
– Ai dreptate, doctore. Iarta-ma! Mi-am iesit din fire.
– Hai, mai bine, sa bem ceva. Iti fac cinste. Tocmai am incasat un cec gras.
– Multumesc, dar trebuie sa ajung la birou.
– La ora asta, tarzie? E noua seara!
– Da, dar am niste probleme importante de rezolvat.
– Bine, atunci, pe curand! Si sper ca vei veni cu Sophie la cabinet!
– Desigur!
Scena VI
– Buna seara, dle John!
– La datorie, Paul?
– Ca de obicei, sir! Sa stiti ca nu a ramas in birou decat d-ra Clara, ceilalti au plecat. Cand plecati si dvs, sa-mi aduceti cheia.
– Desigur, Paul!
– Nu asteptati, liftul?
– Vreau sa-mi limpezesc gandurile. Am de discutat ceva cu d-ra Clara.
Scena VII
Cioc! Cioc!
– Intra!
– Buna, Clara!
– Buna seara, dle John!
– Ti-am mai spus sa-mi spui simplu John, doar nu este nimeni sa ne vada.
– Oh, dragul meu! Ce dor mi-a fost de tine! Nu ma saruti? Nu asa! Vreau un pupic mare, mare de tot!
– Hotomano! Ma inebunesti cu trupul tau, asa lipit de al meu.
– De ce nu-l iei? Este al tau!
– Termina! Stii prea bine ca nu o pot insela pe Sophie. A facut atatea pentru mine.
– Numai in pat nu poate face nimic.
– Sa nu mai spui asta, niciodata!
– Lasa-ma! Mi-ai invinetit incheietura. Vrei sa plang?
– Iarta-ma! Stiu doar ca te iubesc!
– Da? Atunci dovedeste-mi-o! Paraseste-o pe Sophia!
– Nu pot sa o parasesc pe Sophie! Si apoi, nu cred ca ar rezista unui divort.
– Cum asa?
– Doctorul a spus ca un nou soc psihic, ii poate fi fatal. NU! Chiar daca ar rezista vestii, nu cred ca ar accepta niciodata divortul. Si-apoi, aceasta companie am ridicat-o cu banii ei, ar trebui sa renunt la tot.
– Si daca ar muri?
– Clara, cum poti sa vorbesti asa?
– Dragul meu, la ce poti sa te gandesti? Nu m-am gandit decat ca in starea ei, e greu sa eviti orice soc. Trebuie sa fie atenta. Nu se stie niciodata.
– Clara, mi-a venit o idee!
– Alo!
– Ce vrei sa faci?
– Lasa-ma! Alo! Sophie, te sarut scumpo! Da, sunt la birou. M-am gandit sa urci la mine la birou si sa ma iei la restaurant. Nu accept nici o scuza. In 30 de minue. esti aici, da? Te sarut!
Scena VIII
– Buna seara, Paul! Sotul meu ma asteapta in birou.
– Buna seara, d-ra Sophie! Imediat va chem liftul. Poftiti, va rog!
– Multumesc, Paul! Ai ramas la fel de dragut ca intotdeauna.
– Ei, dra Sophie, parca ieri veneati de mana cu tatal dvs si va jucati cu sapca mea.
– Ai dreptate, Paul, parca a fost ieri!
– Sarut-mainile!
(…)
– John! John! Unde te-ai ascuns? John! Ciudat! 0…1…3! Alo! Paul? Nu stii, sotul meu a lasat vreun mesaj? Nu-l gasesc in biroul lui.
– Cand a veni,t a urcat la etajul 1 , la camera 110. Nu stiu daca a plecat de acolo.
– Bine, multumesc! 110 ai spus, da?
Deci, sa coboram cu liftul. Etajul 1, camera 110. Da, aici este. John? Jo…Dumnezeule… ce inseamna asta?
Scena IX
– D-le John! Va rugam un interviu pentru zirul “The Times”:
Este adevarat ca socrul dvs v-a interzis sa va insotiti sotia la spital? Ne puteti spune ce s-a intamplat cu sotia dvs?
– Pentru “The morning post” : Sotia dvs era grav bolnava?
– Lasati-ma, va rog! Nu pot sa va spun decat ca sanatatea sotiei mele era foarte precara.
– Spuneti-ne, va rog, este adevarat ca socrul dvs v-a lovit?
– Nu, am fost intotdeauna in relatii cordiale cu dl Kramer.
– Are vreo legatura boala sotiei dvs cu tatal dvs internat la ospiciu?
– Tata este un simplu schizofrenic, iar sotia mea este victima unei boli necunoscute. Atat domnilor, lasati-ma sa urc in masina! Sofer, la Spitalul nr 9!
Scena X
– Dr. Brad? Sunt John Dougall, sotul Sophiei Dougall adusa in urma cu ora aici. Spuneti-mi, cum se simte sotia mea?
– Din pacate, nu pot sa va spun decat cum s-a simtit acum 30 minute. Dl Kramer a intervenit pe langa directorul spitalului si a transferat-o cu un elicopter, intr-o directie necunoscuta. Mi-a lasat in schimb un bilet pentru dvs. Poftiti!
– Multumesc!
“Pentru John Dougall:
Am luat-o pe fiica mea, pe care D-zeu sper sa-mi permita sa-mi mai fie fiica si o voi duce intr-un loc unde tu nu ai ce cauta. Iti las compania Sky in schimbul vietii fiicei mele.
PS Paul mi-a povestit despre biroul drei Clara
Scena XI Doi ani mai tarziu
– Neata, somnorosule! Scularea, ca m-am plictisit singura!
– Clara, de ce ai ales statiunea aceasta? Nu-mi place deloc hotelul. E prea mult zgomot.
– John, de ce esti asa mofturos? Te referi la muzica? E simfonia a III a de Brahms. Se aude incontinuu, de azi dimineata. Da-mi mana si vino pe terasa. Priveste muntii! Vezi ce batrani par?
– Taci, te rog!
– Unde te duci?
– Lasa-ma!
ScenaXII
– Hei, boy! Spune-mi te rog de unde se aude muzica aceasta?
– Il deranjeaza pe domnu? E familia Kramer. Intotdeauna aleg camera 110. Domnul a iesit chiar adineaori.
– Thanks!
Cioc! Cioc!
– E voie? Miss?
– Sunteti chelnerul? Apropiati-va va rog, eu nu ma pot ridica, sunt tintuita in acest scaun. Puneti va rog siropul pe masa sau mai bine dati-mi-l in mana. E asa greu sa nu vezi! De ce taceti? Bob1 , Bob2 veniti la mine! Niciodata nu stiu pe care sa-l sarut mai intai. Este asa greu sa alegi.
Daca vrei sa sa descoperi piesele acestui puzzle, intra pe acest link:Interpretare puzzle Alegerea