Prezentare: Camelia Stavarache este presedintele Asociatiei de Psihoterapie Integrativa, este trainer si supervizor in psihoterapie integrativa, psihoterapeut in hipnoza clinica, terapie ericksoniana si psihosomatoanaliza.
Rezumat: Studiul de caz Brăduţa si trauma mainilor arse descrie dinamica intrapsihica, mecanismele rusinii si autojustificarii intr-un scenariu de viata cu o trauma cumulativa si un atasament dezorganizat. Aceste mecanisme de aparare il ajută pe individ să se apere împotriva ruperii relaţiei. Din perspectiva scenariului de viaţă, ruşinea derivă din credinţa de scenariu „ Ceva e în neregulă cu mine”, apărută ca efect al mesajelor, deciziilor, concluzilor generate de solicitări imposibile, precum şi al controlului defensiv sau al speranţei defensive.
Richard Erskine spunea că ruşinea şi autojustificarea sunt dinamici intrapsihice care-l ajută pe individ să se apere împotriva ruperii relaţiei. Din perspectiva scenariului de viaţă, ruşinea derivă din credinţa de scenariu „ Ceva e în neregulă cu mine”, apărută ca efect al mesajelor, deciziilor, concluzilor generate de solicitări imposibile, precum şi al controlului defensiv sau al speranţei defensive. În plus, ruşinea implică un sentiment de sine scăzut datorită confluenţei cu critica, cu inversiunea defensivă a tristeţii şi fricii, cu negarea furiei. Mai mult decît atît, ruşinea poate fi o fixaţie arhaică sau o introiecţie. Autojustificarea care este o replică a ruşinii este negarea unei nevoi de relaţionare. Psihoterapia integrativă este orientată spre contact, pune accentul pe metodele de investigaţie, sintonizare şi implicare.
Pacienta, la care ma voi referi folosind pseudonimul de Brăduţa, a intrat in psihoterapie in luna februarie anul trecut.
Braduta era studenta in ultimul an la o facultate cu profil umanist. Vorbeste puţin, are o agresivitate ascunsa, îi e frica de singuratate, se considera nici frumoasa, nici urâta.
Este depresiva de la 5 ani. Părinţii au avut o relatie vulcanica, tatal era pseudoprezent, iar mama agresiva. Pentru că era preferata tatalui, mama o considera „ calul ei de bataie” pentru zilele ei proaste.
ISTORIA TRAUMELOR SALE:
– la 5 ani mama a pus-o cu mainile pe fierul de calcat incins deoarece a crezut ca a furat niste bani din casa; batai numeroase si alte maltratări fizice ulterioare.
– La 8 ani parintii au divortat, iar tatal a rupt relatia parentala cu ea.
– la 18 ani si-a inceput viata sexuala cu un „derbedeu”. S-au despartit amiabil, apoi a fost sechestrata si obligată sa se prostitueze 3 saptamani pana a evadat. Timp de 6 ani nu a putut avea o relatie cu un barbat. Dupa aceea a avut un prieten 3 luni si altul 11 luni. Amandoi erau agresivi. Acum oscileaza in a avea relatii sexuale sporadice cu ultimul. Se simte deprimată si nonasertiva. Ca obiectiv al terapiei s-a fixat pe rezolvarea traumelor relaţionale.
Braduta este a doua din cele doua fiice, iar sora ei, mai mare decat ea cu şapte ani, a contribuit la cresterea ei, dupa divortul părinţilor. Sora mai mare a fost tot timpul preferata si protejata mamei. “ Orice făcea sora mea, ei i se dadea dreptate, daca gresea ea, eram amandoua pedepsite, daca eu faceam o boacana, imi primeam singura pedeapsa. Imi amintesc ca o data, sora mea mi-a furat singura pereche de ciorapi de nylon pe care o aveam si m-am trezit ca nu pot sa plec in oras. Aveam vreo 18 ani. N-am mai răbdat si mi-am aratat furia, i-am spus mamei mele ca sora mea e o proasta, iar mama mi-a trasnit o palma de m-a umplut de sange.”
Cele două surori erau adesea lasate singure, responsabilizate în pastrarea ordinei in casa si in a-si pregati singure de mancare sau a-si face lectiile.
Modelul de reacţie post trauma din viaţa de zi cu zi e urmatorul: nu-si exprima furia iniţială conform scenariului “ ceva este în neregulă cu mine”. Acest scenariu s-a construit pornind de la confruntarea cu posibila pierdere a relaţiei. In acest caz, copilul se poate simţi constrâns să ia decizia defensivă confluentă de a accepta ca identitate proprie etichetarea celor de care este dependent. Când se confruntă cu sarcini imposibile, copiii concluzionează adesea că “Ceva e în neregulă cu mine”. Prin această concluzie, ei se pot apăra împotriva disconfortului neîmplinirii nevoilor de contact şi menţine astfel o pseudo-aparenţă de relaţie. Credinţa de scenariu “Ceva e în neregulă cu mine” poate lua naştere şi ca o reacţie defensivă menită să asigure control şi speranţă – speranţa la o relaţie interpersonală continuă, în contact deplin. Când relaţiile de familie sunt disfunctionale, “un copil tânjind după contact-în-relaţie îşi poate imagina că problemele adultului care îl îngrijeşte sunt din vina sa”.
La exerciţiul de muzicoterapie „Lupta cu dragonul în labirint” Brăduţa a identificat Dragonul cu propria mama, iar dificultatea de a iesi din labirint, ca o dependenţa de mama. Am interpretat simbolic ca are nevoie sa traiasca aceea perioada de copil mic aflat în fuziune cu mama sa, apoi de scolar mic , sa discute secretele de la 8 ani cu mama absenta emotional. Traind va învaţa rolul de fiica, iar mama pe cel de mama.
